duminică, 14 iunie 2020

Luna

Autor : Ion Sorescu



                                 Se zice că odată
                                 Luna era pătrată
                                 O arătare ciudată
                                 Prin bezn- aruncată...
                                        Uneori
                                      In colțurile ei
                             Se mai înțepau dintre nori
                             Și sângerau, mai ales înspre zori.
                                 Tot atunci și stelele
                                 Și-ar fi ascuțit colțurile.
                                        Dar vă spun,
                                 Când a văzut un sân,
                                 Arzând ca o pară de foc,
                                 În clipa aia s-a rotunjit pe loc.
                                        De atunci
                                 Umblă despuiată prin lunci....
***

luni, 1 iunie 2020

Plouă...

Autor: Delia Stăniloiu



                                 
                           Plouă cu lacrimi cât boaba
                           De strugure-abia pârguit
                           Se scutură cerul subit
                           De parcă grăbește iar treaba.

                           Plouă ! O ploaie de vară.
                           Curând nu vom ști că a fost
                           Tristețea mi-e azi fără rost
                           Și nor e în mine și-afară.

                           Tot plouă... în sufletul meu
                           Furtună năprasnică este
                           De parcă, fugit din poveste
                           Mă urmărește un zmeu.

                           Și plouă ca într-un coșmar
                           Azi plînge și ploaia în picuri
                           Mă risipesc prin nimicuri
                           Și lacrimi îmi curg iar și iar...
***

sâmbătă, 23 mai 2020

Noapte de mai

Autor:
Ștefan Octavian Iosif



                            Plăsmuiri din basme
                            M-au împresurat?
                            Aripi de fantasme
                            Poate-au scuturat

                           Aur peste ele?
                           Cine dete, oare,
                           Strai de sărbătoare
                           Gândurilor mele?

                           Stau încremenit —
                           Parcă niciodată
                           N-am mai pomenit
                           Noapte-așa-nstelată,

                           Floare de cireș
                           Mai strălucitoare,
                           Tril mai fără greș,
                           De privighetoare!

                           Luna iese-acum
                           Și-n albastra noapte
                           Ninge-argint pe drum,
                           Umple tot de șoapte;

St.o. Iosif. Noaptea de mai -fragment

sâmbătă, 16 mai 2020

Pe țărm

Autor: Ion Sorescu



                        Tu lasă-mă o clipă doar
                        Să port privirea peste mare.
                        Tumultul zbaterii din val,
                        Mi-e trupului descătuşare.

                        O lacrimă topită-n sare
                        Am să te-aştern pe pat de alge.
                        Se stinge bulgărul de soare
                        Şi noaptea catifeaua-şi trage.

                        Plăpânde buzele pe coapse,
                        Se desfrunzesc, a lăcomie,
                        Alunecând pe pielea arsă
                        Atingere de păpădie.

                        Un val ce-a plâns pe tâmpla mării
                        Te-a-nveşmântat în flori de spumă.
                        Se tânguie sub pleoapa serii
                        Un pescăruş muşcat de lună.

                        Răzleţi se-adună nori de ploaie.
                        În noi, tot focul clocoteşte,
                        Cu gura te dezbrac de straie.
                        Un sân speriat îţi înfloreşte.

                        Se-arată candelă de crin,
                        Sfios se cuibăreşte-n palmă,
                        Flămânzi de noi ne împlinim.
                        Doar marea unduieşte calmă.

                        Rămânem goi întinşi pe plajă.
                        Sub trupuri freamătă pământul
                        Luceafărul pe cer de strajă,
                        Priveşte cum ne scaldă vântul.

***

sâmbătă, 9 mai 2020

Poveste

Autor: Marin Sorescu


                   
                   Sulfetul tău funcționează cu lemne,
                   Iar al meu cu electricitate.
                   Dragostea ta umple cerul de fum
                   A mea e din flăcări curate.
                   Totuși vom mai merge împreună
                   O bună bucată de pământ,
                   O bună bucată de cer,
                   O bună bucată de lună.


vineri, 10 aprilie 2020

În noapte

Autor:
Ion Sorescu

Ce noapte tristă s-a lăsat,
Întinsă aripă de smoală
Pustie, fără cer si goală
E întuneric...de păcat.

Pierdut prin bezna care curge
În valuri, ceaţă de cărbune
Sunt numai trup fără de mine
În care inima se stinge,

Zdrobită-n aschii de durere
Si risipită prin uitare,
O fumegândă lumânare
În uraganul de tăcere.

Cu amintirile de-a valma
Mă pierd pribeag răpus de timp
O frunză vestedă pe câmp

Pe care plânge tristă toamna.



miercuri, 25 martie 2020

Poem

Autor: Stan Crina


                       Să te sărut asemeni ploii aş fi vrut
                       ce cade cu putere pe pământ;
                       să te opresc o clipă, n-am putut,
                       doar să te văd cum te afunzi în vânt.

                       Și mi te pierzi, tu, floare de april,
                       printre ninsori de meri şi de caişi
                       cu râsul tău aieve de copil
                       şi umerii de rouă neînvinşi.

                       Să te iubesc cu foamea mea de lup
                       ce sfâşâie cu colții depărtarea,
                       să mă îngrop, smerit, la tine-n trup
                       şi să aştept nerăbdător uitarea,
.
                       Ce cade peste burgul ruginiu
                       a clopot surd din vechea catedrală.
                       Iubita mea, chiar de e prea târziu,
                       aş vrea să-ți mai văd ochii de migdală

                       şi să-ți ating cu degetele-mi oarbe
                       buzele tale pline, sângerii,
                       şi-n zbor prevestitor de rele cobe
                       să te petrec prin primăveri târzii.