marți, 10 aprilie 2018

Furtuni de primăvară

Autor: Agatha Vasiliu-Bacovia




                         O baltă grea, de smoală e cerul
                         Și furtuna îmi spulberă grădina
                         Cu fragede zambile...
                         Sunt singură...
                         În suflet am numai amintirea
                         C-am tors din furca vremii
                         Un trist fuior de zile...

                         Simt cum se stinge visul
                         Sub feerii de raze,ce se topesc în neguri
                         Rămase din trecut...
                         Durerea mea-i asemeni
                         Cu moartea din petale,
                         Pe care vijelia
                         Se frânge-ntr-un sărut...

                         O, cine se strecoară cu ispitiri deșarte
                         În jurul meu să crească a plânsului vorbire,
                         Pe umeri să-mi anine
                         A deznădejdii mantă
                         Și-n mâni
                        Să-mi furișeze
                        Potirul cu suspine!

luni, 9 aprilie 2018

Dintr-un april...

Autor: Rainer Maria Rilke



             Din nou dă mireasmă pădurea.
             Ciocârliile, cu zborul lor, înalță cerul
             ce ne-a zăcut greu pe umeri;
             i-adevărat, se mai zărea printre crengi ziua, ziua neplină -
             dar, după lungile după-amieze ploioase,
             vin ceasurile proaspete
             însorite cu aur,
             de care fugind, pe frontoane de case, departe,
             toate ferestrele
             rănite, bat din aripe cu teamă.

             În urmă: tăcere. Chiar și ploaia pășește mai lin
             peste lucirea, ce linștit se-ntunecă, a pietrelor.
             Toate zgomotele amuțesc deplin
             tupilate-n lumină de mugur pe ramuri.


În românește de Dan Constantinescu

duminică, 8 aprilie 2018

”Zăpezi.”..

Martie 2018
Autor: Miron Radu Paraschivescu



                     Acum, pe-ntregul câmp n-ai să citești
                     Decât cuneiforme păsărești,
                     Dar spre-a fi scrise, trebuia sa vină
                     Din cer transport de liniști și lumină.
                     Atâta alb, atâta dăruire,
                     Ca un ecou din nemărginire,
                     Atâta alb, tot alb jur împrejur,
                     Din celor vii și mai exact contur.

Din Efigiile naturii - Antologia pastelului românesc, Editura Minerva, 1971