Peregrinul

Autor: Ovidiu Oana-pârâu

                          Eu sunt un simplu peregrin,
                          Venind din veri, visând departe
                          Purtându-şi timpul-fulgarin
                          Şi-un geamantan de frunze moarte.

                          Cu ruginiul lor venin,
                          Aşteaptă vântul să le poarte
                          Spre colbul prefăcut în scrin,
                          Chelar al viselor deşarte.

                          Zenitul de nadir desparte,
                          Un gâde ce se-ascunde prin
                          Copaci, iar frunzele consoarte,
                          Inert valsează spre amin.

Ciclul "Pasteluri"
volumul "Surori metrese timpului”

”Octombrie”

Autor : George Topîrceanu

                       Octombrie-a lăsat pe dealuri
                       Covoare galbene și roșii.
                       Trec nouri de argint în valuri
                       Și cântă-a dragoste cocoșii.
                       Mă uit mereu la barometru
                       Și mă-nfior când scade câte-un pic,
                       Căci soarele e tot mai mic
                       În diametru.

                       Dar subt cerul cald ca-n mai
                       Trec zile albe după zile
                       Mai nestatornice și mai
                       Subtile...

                       Intârziată fără vreme
                       Se plimbă Toamna prin grădini
                       Cu faldurii hlamidei plini
                       De crizanteme.

                       Și cum abia plutește-n mers
                       Ca o marchiză
                       De parcă-ntregul univers
                       Privește-n urma-i cu surpriză,-
                       Un liliac nedumerit
                       De-alura ei de domnisoară
                       S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
                       Și de emoție-a-nflorit
                       A doua oară...

TOAMNĂ INDIGO

Autor: 
Delia Stăniloiu

                         Mă-nvăluie uşor, ca o mantie,
                         O toamnă tristă-n ton de indigo
                         Cu cerul înnorat ce astăzi n-o
                         Să-mpiedice o iarnă ce-o să fie.

                         Să limpezesc azurul cu-a lui stele
                         Şi să privesc spre el ca-n ochii tăi,
                         Am zălogit în mine zurgălăi
                         Ce-s răsfiraţi prin lacrimile mele.

                         E-o toamnă melancolică ce nu
                         Mai poate dorul să îmi ostoiască
                         Şi nici tristeţea grea, împărătească
                         Pictată-n ton discret de acaju.

                         O toamnă-n puf şi-aromă de gutuie
                         Covor de frunze-n parc în tonuri calde
                         Şi-n ochii tăi atât de-absenţi smaralde
                         Spre care, înrobită, mă tot suie.

Toamna - Ion Sorescu

" Toamna are mai mult aur în buzunar decât toate celelalte anotimpuri."
( Jim Bishop)

                 Toamna
                          Ion sorescu

                        ”  cu săbii din trestii
                          toamna mi-a tăiat respiraţia
                          apoi m-a pansat
                          cu buze din frunze
                          rujate de brumă

                          pe coaste vântul acum
                          pictează cu bănuţi din salcâm
                          pădurea-i o frescă în rotund de lumină
                          icoană cu sfinţi bizantină

                          noroaie de sânge-mi îneacă privirea
                          în mine şi curge şi arde pădurea
                          am venele-n trup copac desfrunzit
                          mi-e toamnă şi gândul se zbate rănit.