sâmbătă, 2 decembrie 2017

"Nuit Rhénane"

Autor:Guillaume Apollinare
”Noapte renană” 
(din ciclul ”Rhénanes” publicat în Alcools”în 1913)



Mon verre est plein d’un vin trembleur comme une flamme
Écoutez la chanson lente d’un batelier
Qui raconte avoir vu sous la lune sept femmes
Tordre leurs cheveux verts et longs jusqu’à leurs pieds

Debout chantez plus haut en dansant une ronde
Que je n’entende plus le chant du batelier
Et mettez près de moi toutes les filles blondes
Au regard immobile aux nattes repliées

Le Rhin le Rhin est ivre où les vignes se mirent
Tout l’or des nuits tombe en tremblant s’y refléter
La voix chante toujours à en râle-mourir
Ces fées aux cheveux verts qui incantent l’été

Mon verre s’est brisé comme un éclat de rire


vineri, 1 decembrie 2017

”Noapte de toamnă”

Autor : George Topîrceanu



                     Murmur lung de streşini, risipite şoapte
                     Cresc de pretutindeni şi se pierd în noapte.
                     Rareori prin storuri o lumină scapă
                     De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă

                     Şi-mi trimite-n faţă raza ei răsfrântă…
                     Ploaia bate-n geamuri, streşinile cântă.
                     Dar treptat, cu larmă potolită scade
                     Cântecul acestui tremur de cascade.

                     Tot mai des în preajmă umbre vii răsar
                     Ploaia peste case pică tot mai rar
                     Şi-n grămezi de neguri apele se strâng…
                     Lumea-ntreagă doarme, streşinile plâng.

                     Până când o rază de argint în zare,
                     Lămurind pe boltă straturi de ninsoare,
                     Lin desface umbra şi de crengi anină
                     Scânteieri albastre, boabe de lumină.

                     Iar acum din taina cerului deschis
                     Peste firea mută cad lumini de vis
                     Şi-n troiene albe norii se desfac…
                     Dar când iese luna, streşinile tac.

                     Dormi, iubire dulce!…
                     Numai eu întârziu, singur pe cărare,
                     Farmecul acestei clipe călătoare…
                     Gândurile mele vin să te deştepte,

                     Din pridvorul tainic să cobori pe trepte.
                     Să cobori în toamna limpede şi rece
                     Şi, visând cu mine clipa care trece,
                     Să-mi sporeşti tristeţea ceasului târziu

                     Când, străin de tine, sufletu-mi pustiu
                     Va porni zadarnic, rătăcind pe drum,
                     Să sărute urma paşilor de-acum.


miercuri, 22 noiembrie 2017

”Toamna”- Rainer Maria Rilke



                         Cad frunzele, cad ca din depărtare,
                         de parcă vestejesc grădini în ceruri,
                         cu gesturi de negare cad, de-a rîndul.
                         Iar noptile, cum cade greu pământul
                         din toate stelele, într-o însingurare.
                         Noi toti cadem. Și mâna asta, iată.
                         Caderea, vezi, e-n toti si în oricine,
                         Și totusi, este Unul care ține
                         nespus de blând, pe mâini, căderea toată


.

luni, 23 octombrie 2017

Peregrinul

Autor: Ovidiu Oana-pârâu


                          Eu sunt un simplu peregrin,
                          Venind din veri, visând departe
                          Purtându-şi timpul-fulgarin
                          Şi-un geamantan de frunze moarte.

                          Cu ruginiul lor venin,
                          Aşteaptă vântul să le poarte
                          Spre colbul prefăcut în scrin,
                          Chelar al viselor deşarte.

                          Zenitul de nadir desparte,
                          Un gâde ce se-ascunde prin
                          Copaci, iar frunzele consoarte,
                          Inert valsează spre amin.

Ciclul "Pasteluri"
volumul "Surori metrese timpului”

duminică, 22 octombrie 2017

”Octombrie”

Autor : George Topîrceanu




                       Octombrie-a lăsat pe dealuri
                       Covoare galbene și roșii.
                       Trec nouri de argint în valuri
                       Și cântă-a dragoste cocoșii.
                       Mă uit mereu la barometru
                       Și mă-nfior când scade câte-un pic,
                       Căci soarele e tot mai mic
                       În diametru.

                       Dar subt cerul cald ca-n mai
                       Trec zile albe după zile
                       Mai nestatornice și mai
                       Subtile...

                       Intârziată fără vreme
                       Se plimbă Toamna prin grădini
                       Cu faldurii hlamidei plini
                       De crizanteme.

                       Și cum abia plutește-n mers
                       Ca o marchiză
                       De parcă-ntregul univers
                       Privește-n urma-i cu surpriză,-
                       Un liliac nedumerit
                       De-alura ei de domnisoară
                       S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
                       Și de emoție-a-nflorit
                       A doua oară...


sâmbătă, 14 octombrie 2017

TOAMNĂ INDIGO

Autor: 
Delia Stăniloiu


                         Mă-nvăluie uşor, ca o mantie,
                         O toamnă tristă-n ton de indigo
                         Cu cerul înnorat ce astăzi n-o
                         Să-mpiedice o iarnă ce-o să fie.

                         Să limpezesc azurul cu-a lui stele
                         Şi să privesc spre el ca-n ochii tăi,
                         Am zălogit în mine zurgălăi
                         Ce-s răsfiraţi prin lacrimile mele.

                         E-o toamnă melancolică ce nu
                         Mai poate dorul să îmi ostoiască
                         Şi nici tristeţea grea, împărătească
                         Pictată-n ton discret de acaju.

                         O toamnă-n puf şi-aromă de gutuie
                         Covor de frunze-n parc în tonuri calde
                         Şi-n ochii tăi atât de-absenţi smaralde
                         Spre care, înrobită, mă tot suie.

Toamna - Ion Sorescu

" Toamna are mai mult aur în buzunar decât toate celelalte anotimpuri."
( Jim Bishop)


                 Toamna
                          Ion sorescu

                        ”  cu săbii din trestii
                          toamna mi-a tăiat respiraţia
                          apoi m-a pansat
                          cu buze din frunze
                          rujate de brumă

                          pe coaste vântul acum
                          pictează cu bănuţi din salcâm
                          pădurea-i o frescă în rotund de lumină
                          icoană cu sfinţi bizantină

                          noroaie de sânge-mi îneacă privirea
                          în mine şi curge şi arde pădurea
                          am venele-n trup copac desfrunzit
                          mi-e toamnă şi gândul se zbate rănit
.

marți, 26 septembrie 2017

”Imagini, toamna”

Motto:
”Vântul de toamnă schimbă culorile frunzelor. 
El mi-a pus în păr primul fir alb.”
(Haiku de Natsume Soseki)


 Imagini, toamna (Ion Pillat)

 
                            Se clatină galbene păsări
                            ușor pe părul din vie.


                            Nu, toamna îsi pregătește
                            iar stolul de frunze pribegi.


                            E aerul limpede astăzi,
                            ca apa-n pârâul de munte,


                            Și singur un nor mai sclipeste
                            pe ceruri - un păstrăv de-argint



duminică, 24 septembrie 2017

” TOAMNA”

Autor: Ion Sorescu


                         Intră toamna, ca o hoață
                         În păduri si-n viața noastră.
                         Flori de rouă-n dimineată
                         Se topesc...râzând pe coastă.

                         S-a-mbrăcat, ca saltimbancii.
                         Peticită, în culoare.
                         Rugă...murmură copacii.
                         Mâini întinse, către soare.

                         Un salcâm, pitit sub râpă
                         S-a speriat așa de tare,
                         C-a țipat..”.ferea nenică.
                         Sunt bolnav, de gălbenare.

                         Un mesteacăn, alb la tâmple
                         Tremurà, adus de spate.
                         Auzise că la munte
                         Florile, sunt speriate.

                         S-au trezit azi noapte, pline
                         Cu un fard, de ghiață.,finà.
                         Și gândea bătrânu-n sine,..
                         Asta-i iarna ce-o să vină.

                         Tot ca omul, și pădurea
                         Iute și-a venit în fire.
                        ”-NU NE-A SPERIAT SECUREA.,.
                         ASTA... NU-I NENOROCIRE.”

joi, 14 septembrie 2017

O frunză

Motto:
”Fiecare om trebuie să îşi gaseasca timp, să se aşeze şi să privească caderea frunzelor”. 
(Elizabeth Lawrence)


Azi a bătut la uşa mea o frunză [variantă] 
 Autor: Ovidiu Oana -pârâu

                       Azi a bătut la uşa mea o frunză,
                       Întâi uşor, apoi mai apăsat.
                       Întredeschisa uşă a lăsat
                       Să văd cum frigu-i gata s-o pătrunză.

                       Ea m-a privit timid, cu demnitate.
                       Avea sub braţ chiar rebegitul vânt.
                       La ceasul înserării, ceasul sfânt,
                       Cerşea un semn infim de bunătate.

                       A poposit pe masă. Lumânarea
                       Păta cu umbre tenu-i ruginiu,
                       Iar din pervazul rece şi-n pustiu,
                       Vântul scruta, din casă, depărtarea.

                       Tăceam sfătos, odaia-ncremenise
                       Privind-o, gingăşii de nedescris
                       Vedeam în ea, ca într-un vechi zapis
                       Un an de roade şi-un noian de vise.

                       Trăind un ciot de an, lăsase pomul
                       Să-şi odihnească sevele, un veac
                       Ante prior sau fulgilor ogeac
                       Voia să ştie ce nu ştie omul ...

                       Când m-am trezit, în zori, deja plecase …
                       Probabil spre mormântul hărăzit.
                       O frunză cu destinul împlinit,
                       Pe novicia mea se aşezase.
***
 


joi, 7 septembrie 2017

”Tăcere”


Autor : Ion Sorescu


                      Se veştejeşte verdele din mine,
                      Nu pentru că e toamnă şi e brumă.
                      Tăcerea este toamna care vine
                      Ca plugul peste bulgărul de humă.

                      Sub talpă, iarba sună a uscată,
                      Deşi poiana-i despletită-n verde.
                      Tăcerea este seceta ciudată,
                      Ce face mustul ierbii de se pierde.

                      Tăcerea-ţi este toamnă şi neploaie,
                      Ce-mi desfrunzeşte verdele din viaţă.
                      Un semn, este ca focul ce-n odaie
                      Topeşte în ferestre flori de gheaţă.


duminică, 3 septembrie 2017

”Septembrie”

Autor :
Miron Radu Paraschivescu

 

                          Suflet al meu, ce faci acu,
                          Pierdut prin lucrurile toate?
                          Lăsându-şi soarele-n bucate,
                          Vara, catarg de foc, trecu.

                          Un greier ţârâie mărunt
                          Prin câmpul unde am umblat
                          Şi ca un mort din somn sculat,
                          În toate pier şi-n toate sunt.

                          Prin vântul serii, glasul tău
                          Îl mai pândesc, poate, şi-acum;
                          O stea sclipind prin nori de fum
                          Târziilor păreri de rău.

                          Mai jos cad toate, până când,
                          Singur rămas la ceas târziu,
                          Nu te mai văd, nu te mai ştiu
                          Prin timpul ce-l aud sunând.

                          O, suflete al meu, învie
                          În lunga toamnă, grea de rod,
                          Să vezi crescând într-alt norod
                          Nestinsa ta copilărie!

Din volumul „Laude şi alte poeme”, 1959

vineri, 21 iulie 2017

Boboc de foc

20 iulie 2017
Autor: Marius Robu


                             Vara se numără bobocii
                             De trandafiri şi de bujori.
                             Privesc din ceruri proorocii
                             Numărătorile de flori.

                             Lipseşte Sfântul prooroc
                             Ilie, care-i în urcare
                             La ceruri, într-un car de foc,
                             Să iasă la numărătoare.

                             Vara se numără bobocii;
                             Lipseşte unul din grădini,
                             Şi-n ceruri cică proorocii
                             Ar fi cu unul mai puţini.

 Marius Robu din ”Suflet la troc ”(2014)

marți, 11 iulie 2017

De-aș fi nisip

Autor: Constantin Cristescu



                           Hai vino şi mă cerne din nisip,
                           Din lacrimile-albastre ale mării,
                           Nu mă opun şi nici măcar nu ţip,
                           De-ai să m-arunci în albul zării.

                           Tăcut prin adieri de rece vânt,
                           Am să plutesc mereu în toamnă
                           Să-ţi dăruiesc fărâma de cuvânt,
                           Să te-ncălzească dragă doamnă.

                           O să te port în braţe printre vise,
                           Am să te mângâi gingaş ca un nor,
                           De val pe mal zac spumele ucise
                           Şi inima-mi de simplu călător.

                           Şi-am să te-aştept mereu să vii,
                           Păşind în nopţi pe-aleile pustii,
                           Să bem pocal cu visele-argintii,
                           Iar din nisip să naştem iar copii.


sâmbătă, 1 iulie 2017

Nor de vară

Autor : Zaharia Stancu



                Tu, nor de vară, rumen, belşug de-argint şi apă,
                Ce treci prin slăvi de vis ca o năframă fină,
                Cum stau trudit şi singur încovoiat pe sapă
                Şi-mi picură sudoarea şi lacrima în tină,
                Abate-ţi mersul şi prin acest văzduh o clipă,
                Cu fulgere şi tunet destramă-te în ploi,
                Că azi un pâlc de păsări cu fâlfâiri de-aripă
                Pe ţarina mea arsă zvârli seminţe noi.

luni, 19 iunie 2017

Noi

Autor: Ion Sorescu




                     S-au despletit în flori, salcâmii!
                     E-n aer vrajă și fior,
                     Iubita mea vândută lumii
                     Te caut prin păduri de dor

                     Și rătăcesc printre poiene.
                     Nebun ce bâjbâie cărarea
                     Cu mâna streașină la gene,
                     Te strig cu toată disperarea.

                     M-am odihnit pe mal de râu,
                     Priveam cum deapănă izvorul,
                     Când val ce-a plâns pe trupul tău
                     Se strecura cu binișorul,

                     Purtând în unda de răcoare
                     Flori de salcâm pe ape ninse
                     Ce ascundeau între petale
                     Sărutul coapselor încinse.

                     Pe trupul tău de borangic
                     Se-ncolăcea fuior de apă
                     Și-n părul ce dădea în spic,
                     Lumina se-nvârtea a joacă...

                     Cu pasul legănat de vis
                     Și părul despletit pe sân,
                     Alene ți-ai lăsat întins
                     Trupul uşor pe-un braț de fân,

                     E-atâta liniște pe coastă!
                     Doar râul murmură abia
                     Purtând pe val iubirea noastră
                     Din câmp cu flori, iubita mea!

duminică, 18 iunie 2017

Iubirea mea de-o vară

Autor: Ion Apostu



                   Zâmbeau cireşe coapte, de soare alintate,
                   Când chipul tău frumos văzut-am prima oară.
                   Ţi-am admirat făptura... până târziu în noapte
                   Şi până-n toamnă-ai fost iubirea mea de-o vară.

                   Se-ngălbenise câmpul... de aurul din grâu,
                   Gingaşii trandafiri 'şi-mbujorau bobocii,
                   Când ochii tăi mai limpezi ca apa unui râu
                   Vorbit-au mult mai tandru, cu mult deasupra vocii!

                   Nu am avut curaj, nu am putut să-ţi spun
                   Că te-am iubit în taină în toată vara asta!
                   În vise te-am avut... prin clăile de fân...
                   Se stinge însă vara şi toamna-i ca năpasta.

                   Cireşii îşi pierd frunza şi-i grâul treierat,
                   Nu ştiu de-oi mai putea măcar să te visez.
                   În toată vara asta mi-a fost mintea-n păcat,
                   Trăind apuse vremuri... de tânăr amorez.





luni, 5 iunie 2017

Aseară

Autor:
Ion Sorescu

                              Aseară am ațipit în crâng
                              Sub un salcâm, cărunt de floare.
                              Mireasa rătăcită în câmp,
                              Ascunsă-n voalul de petale.

                              Sfioasă ai apărut în vis,
                              Luceafărul se-aprinse-n grabă
                              Și din salcâm cu flori a nins
                              Miresme risipite-n iarbă.

                              Cu un mac de foc aprins în păr
                              Și sânul în parte dezvelit
                              Iți răcoreai piciorul gol,
                              Prin roua fânului cosit.

                              Uşor ai lunecat în iarbă,
                              Răpită toată de dorință,
                              Căldura buzelor de fragă
                              A alinat din suferință.

miercuri, 31 mai 2017

Melancolie

Autor:
Lucian Blaga

               Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri.
               Plouă.
               Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea,
               ce-o simt n-o simt în mine,
               în inimă,
               în piept,
               ci-n picurii de ploaie care curg.
               Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume
               cu toamna şi cu seara ei
               mă doare ca o rană.
               Spre munţi trec nori cu ugerele pline.
               Şi plouă.

duminică, 28 mai 2017

Singuri

Autor: George Topîrceanu


             Dormi!... Un val de aer umed am adus cu mine-n casă.
             Tremurând s-a stins văpaia lumânării de pe masă,
             Iar acuma numai ochiul de jăratic din cămin
             Licăreşte-n umbra dulce, ca o piatră de rubin.

             Bate vânt cu ploaie-n geamuri
             Şi e noapte neagră-afară...
             Plânsul streşinii suspină ca un cântec de vioară
             Monoton, şoptind povestea unei vremi de mult uitate...
             Nici o rază nu pătrunde prin perdelele lăsate.

             Ci-ntunericul prieten stăpânind până departe,
             Şi de oameni şi de patimi fericirea ne-o desparte.
             Singur eu veghez în noapte,
             Ploaia cântă tot mai tare...
             Şi m-apropii, ochii negri să-i deschid cu-o sărutare.

duminică, 21 mai 2017

Luntrea aurie

Autor : Eusebiu Camilar



                 Dar nopțile acestea, frumoaso, cum de sunt,
                 Atât de diafane, din cer până-n pământ?

                 Pădurile par alge înalte-n clătinări...
                 Noi ne plimbăm alături pe fundul unei mări.

                 Lucirile acestea de sus, vor fi fiind
                 Sau astre, sau meduze prin adâncimi plutind...

                 De-aseară se zărește, cu cârma spre Apus,
                 O luntre aurie, deasupra noastră, sus...

                 Așa ne urmărește de-aseară, pe-amândoi:
                 Stă drept deasupra noastră când ne oprim și noi!

                 O, poate că din luntrea ce ne țintește-așa
                 Într-un târziu, o scară de raze s-o lăsa,

                 Și dacă tu vroi-vei, ne vom sui. Apoi,
                 Cu luntrea aurie vom asfinți și noi.

duminică, 14 mai 2017

Mugurii - Lucian Blaga











                          Un vânt de seară
                          aprins sărută cerul la apus
                          și-i scoate ruji de sânge pe obraji.
                          Trântit în iarbă rup cu dinții-
                          gândind aiurea-mugurii
                          unui vlăstar primăvăratic.

                          Îmi zic: "Din muguri
                          amari înfloresc potire grele de nectar"
                          și cald din temelii tresar
                          de-amarul tinerelor mele patimi.



sâmbătă, 6 mai 2017

”Singur” -

Motto:”Sunt locuri și momente în care un om este atât de singur, încât poate vedea întreaga lume.” (Jules Renard)

 Autor :Ion Sorescu



                             Singur sunt pe ulicioara
                             Unde rătăceam odată.
                             Curge despletită seara. 
                             Vântul scârţâie o poartă. 

                             S-a pornit alene ploaia, 
                             Streșinile plâng abia. 
                             Obosită doarme luna
                             Sub un nor de catifea. 

                             Curge-ntruna, dinspre mare, 
                             Cântec de singurătate
                             În acorduri de chitare, 
                             Risipindu-se, prin noapte. 

                             Boabe de iubire stinse
                             Pe o aripă de vânt. 
                             Jurăminte ce-au fost scrise, 
                             Pe nisipul tău de gând. 

                             Toate-n suflet le adun. 
                             Plânge cerul peste mine. 
                             Rătăcesc, străin, pe drum
                             Într-o noapte către... mâine.


27 Noiembrie 2016 

duminică, 30 aprilie 2017

Aprilie

APRILIE 
-autor :Constanța Buzea


                       În aplecare, tâmplă după tâmplă
                       Ochii albaştri, ochii mei ca mierea.
                       Aprilie ne dăruie vederea,
                       Ceea ce am uitat, din nou se-ntâmplă.

                       Frazele, visul, sufletele numa
                       Ca de potop salvate simt că sunt.
                       Se face zi de mugure mărunt
                       Adăpostit în mintea mea de-acuma.

                       Nici nu mă tem, nici bucuria nu stă
                       Mai mult decât stătuse la-nceput.
                       Vine mereu o pasăre şi gustă
                       Rănind vicleană timpul meu trecut,

                       Şi-n mare taină puiul de lăcustă
                       Ciopleşte la vioara lui de lut.
                     

(Din volumul ”Roua plural! -1999-

Nocturnă reverie

Autor: Delia Stăniloiu




                           Nocturnă reverie în arpegii,
                           Cu primăvară-n notele fugare,
                           Mi-aduce luna-n casă cu mirare
                           Acorduri, tăinuite în solfegii.

                           Eu le primesc cu bucurie mare,
                           Decopertând acorduri de-ntuneric,
                           Mi-aduc-aproape înc-un vis eteric ,
                           Încarcerat în timp şi în uitare.

                           Şi scriu, şi scriu, şi potrivesc cuvinte,
                           În mine stă un dor ce vrea să plece
                           Şi cerbicia timpului s-aplece
                           Doar lunecând pe-o lacrimă fierbinte.

                           Nocturnă reverie-n note calde,
                           Cu primăvară-n tonuri verzi fugare ,
                           M-a copleşit cu dor şi cu ardoare
                           Fac ochii mei, în lacrimi să se scalde.


vineri, 6 ianuarie 2017

Ger

Autor : Ion Sorescu
publicată pe Facebook-2 ianuarie 2017



                          În sufletul meu bântuie gerul.
                          Pe pleoape atârnă ţurţuri de rouă.
                          Cum biciul din fulger spintecă cerul
                          Durerea de tine mă frânge în două.

                          Mă bântuie gândul cu şuier hain.
                          Am tâmpla de stâncă învelită cu gheaţă
                          Cu buzele arse te chem și te-adun
                          Sunt aripă ruptă tăvălită prin viață.

                          Urâtă e bezna ce curge turbată
                          M-ascund într-o clipă alături de tine.
                          În ochii tăi arde iubire curată...
                          Dar clipa se sparge în chinul din mine.