Autor: Doriana (Republica Moldova)
*
E toamnă
(Fragmente)
E toamnă devreme și frunzele cântă,
Iar vântul puternic dansează vioi,
Formând împreună o horă preasfântă
În care sălbatec ne prindem și noi.
*
Copacii din parcuri sunt plini de culoare,
De parcă un pictor cu ei s-a jucat,
Ei ramul și-l pleacă cuprinși de ardoare,
Umili se închină la cel ce-a pictat.
*
Și apa din râuri ne cântă balade
Iar pasărea pleacă, de friguri se teme,
În urma ei tristă, rotindu-se cade
O frunză ucisă de toamna devreme.
*
Și ploaia puternic pornește în ropot,
Formând pârâiașe ce vesel aleargă
Și parcă te strigă și râde în hohot,
Știind că niciunul nu vrea s-o-nțeleagă.
Copacii sunt triști cu frunzele moarte,
Și frigul cu gheață ar vrea ca să vie
Se vede că iarna nu este departe,
Așteaptă să plece o toamnă târzie.
Stări sufletești în anotimpuri - Poezie românească și universală.
duminică, 30 octombrie 2016
miercuri, 26 octombrie 2016
Toamna
Autor: George Coșbuc
Toamna târziu
În noaptea cu lună,
Cum vâjâie codrul
Şi geme şi sună!
Din nordul cu neguri
Un vuiet răsare
Şi vine şi creşte
Mai iute, mai tare;
Iar codrul aude,
Puternicul rege
Aude prin noapte
Şi bine-nţelege
Al oştilor vuiet
Din nord pornite -
El vrea să răscoale
Puteri obosite
Şi-njură şi urlă,
Că-şi simte pierirea.
Şi galben se face,
Nu poate s-adoarmă,
Nu-şi află nici pace,
Şi tremură codrul
Cu inima ruptă
De spaimă, se zbate.
Cu vântul se luptă,
Pocnește şi sună
Şi-şi urlă durerea,
Căci vântul îl prinde
Şi-l strânge de mijloc
Topindu-i puterea!
Şi codrul se-ndoaie;
Şi-l biruie vântul
Râzând îl sugrumă
Şi-i rupe veştmântul
Şi părul i-l smulge
Şi-n văi îl aruncă.
Un ţipăt răsare
Pe deal şi pe luncă
Grăbitele păsări
Cu vuiet aleargă.
Şi norii vin stoluri
Pe-ntinderea largă.
De spaimă s-ascunde
Pârâul sub gheaţă -
Şi regele codru,
Din ultima viaţă
Suspină văzându-şi
Pustiul, şi geme.
Şi cade pe spate
Şi moare cu fruntea
Pe pieptul naturii
Şi moare natura
De jalea pădurii
În toamna târzie!
Toamna târziu
În noaptea cu lună,
Cum vâjâie codrul
Şi geme şi sună!
Din nordul cu neguri
Un vuiet răsare
Şi vine şi creşte
Mai iute, mai tare;
Iar codrul aude,
Puternicul rege
Aude prin noapte
Şi bine-nţelege
Al oştilor vuiet
Din nord pornite -
El vrea să răscoale
Puteri obosite
Şi-njură şi urlă,
Că-şi simte pierirea.
Şi galben se face,
Nu poate s-adoarmă,
Nu-şi află nici pace,
Şi tremură codrul
Cu inima ruptă
De spaimă, se zbate.
Cu vântul se luptă,
Pocnește şi sună
Şi-şi urlă durerea,
Căci vântul îl prinde
Şi-l strânge de mijloc
Topindu-i puterea!
Şi codrul se-ndoaie;
Şi-l biruie vântul
Râzând îl sugrumă
Şi-i rupe veştmântul
Şi părul i-l smulge
Şi-n văi îl aruncă.
Un ţipăt răsare
Pe deal şi pe luncă
Grăbitele păsări
Cu vuiet aleargă.
Şi norii vin stoluri
Pe-ntinderea largă.
De spaimă s-ascunde
Pârâul sub gheaţă -
Şi regele codru,
Din ultima viaţă
Suspină văzându-şi
Pustiul, şi geme.
Şi cade pe spate
Şi moare cu fruntea
Pe pieptul naturii
Şi moare natura
De jalea pădurii
În toamna târzie!
luni, 10 octombrie 2016
Toamnă...
Motto:
"Toamna este tăcerea dinaintea venirii iernii." (Proverb francez)
Autor ?
Toamnă,
atât de dragă mie
anotimp nelinistit,
spune-mi când ai revenit
cu risipa ta de fructe,
flori și nostalgie ?
Mi-aduci, ca-n fiecare an
vise făurite-n van,
vântul aspru, puțin soare,
câțiva nori
cu ploi amare
și magia inutilă de culori...
Toamnă,
muza mea capricioasă,
dulcea mea melancolie,
dorul de copilărie
și de-întoarcere acasă,
le voi trece-n poezie...
13 nov. 2015 Autor :?
"Toamna este tăcerea dinaintea venirii iernii." (Proverb francez)
Autor ?
Toamnă,
atât de dragă mie
anotimp nelinistit,
spune-mi când ai revenit
cu risipa ta de fructe,
flori și nostalgie ?
Mi-aduci, ca-n fiecare an
vise făurite-n van,
vântul aspru, puțin soare,
câțiva nori
cu ploi amare
și magia inutilă de culori...
Toamnă,
muza mea capricioasă,
dulcea mea melancolie,
dorul de copilărie
și de-întoarcere acasă,
le voi trece-n poezie...
13 nov. 2015 Autor :?
duminică, 9 octombrie 2016
Octombrie
Autor:Florin Costinescu
(din volumul ”Secunda eternă”)
Fum în nervuri, aprinse ruguri,
în parcuri doar statuile nu mor,
iar aerul e plin de voci
parcă venind din Elsinor,
Ce replici! Umbre-şi spun pe nume,
cândva au fost Polonius, Hamlet,
acum sunt doar copaci fără de frunze,
coboară ziua-n violet,
” A fi sau a nu fi ” se-aude,
Shakespeare mai scrie-o replică pe vânt;
veniţi la teatru, gata sunt actorii,
spectacolul va-ncepe în curând !
(din volumul ”Secunda eternă”)
Fum în nervuri, aprinse ruguri,
în parcuri doar statuile nu mor,
iar aerul e plin de voci
parcă venind din Elsinor,
Ce replici! Umbre-şi spun pe nume,
cândva au fost Polonius, Hamlet,
acum sunt doar copaci fără de frunze,
coboară ziua-n violet,
” A fi sau a nu fi ” se-aude,
Shakespeare mai scrie-o replică pe vânt;
veniţi la teatru, gata sunt actorii,
spectacolul va-ncepe în curând !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)