luni, 7 decembrie 2015

Sunt nopți

Autor: Bujor Voinea


                 Sunt nopți atât de groase încât le poți atinge,
                 Iar altele sunt limpezi, aproape nefirești,
                 Să crezi că, revărsate din flacără, mai ești
                 Vibrația ușoară a ploii în meninge.

                 Sunt raze de-ntuneric adulmecând arcade
                 Și flori însângerate pe brațe de porfir,
                 Ca niște cruci ciudate plecând din cimitir
                 Să pescuiască cerul în marile năvoade.

                 Priviri cu solzi hieratici își îndulcesc un plin
                 În care să reverse tăcerile, subțire,
                 De parcă e nimicul lăsat în părăsire
                 Și către care bâigui de spaimă și mă-nclin.

                 Sunt nopți atât de groase și nopți atât de reci
                 Încât se simte totul articulând tăcerea,
                 Cu tremurul cântării mai dulce decât mierea,
                 Când dincolo de toate te-ntuneci și petreci.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu