Vară

Autor: Lucian Blaga

                       La orizont-departe-fulgere fără glas
                       zvâcnesc din când în cand
                       ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse
                       din trupul care le purta.

                       Dogoare.

                       Pământu-ntreg e numai lan de grâu
                       şi cântec de lăcuste.

                       În soare spicele îşi ţin la sân grăunţele
                       ca nişte prunci ce sug.
                       Iar timpul îşi întinde leneş clipele
                       şi aţipeşte între flori de mac.
                       La ureche-i ţârâie un greier.

Poeții și nopțile de vară (II)

Autor: Panait Cerna
 ( 2 poezii)

                  Noapte de vară

                             ...Lacul tremură în roate,
                             Formele treptat învie:
                             Phoebe tremură pe toate
                             Răsărirea ei târzie ...

                             Ce artist, ce geniu faur
                             Smulse clipei trecătoare
                             Luna, idolul de aur
                             Al perechilor în floare ?

                             Ca o sufletească mană
                             Zboară străluciri sub astre, –
                             Dar în van aştern sub pană
                             Visul nopţilor albastre –

                             De rămâi viaţa toată
                             Singură, urând iubirea,
                             N-ai să înţelegi vreodată
                             Cât e de frumoasă firea...

  (Convorbiri literare, LIV, nr 4, aprilie 1922)

***

                    
                    Noapte de vară

                          În apus e luptă-ncinsă
                          Între noapte şi lumină...
                          Ziua-ngenunchiază-nvinsă -
                          Codrul, apele suspină...

                          Umbre moi întinde ceaţa,
                          Pe când raze scad în zare:
                          Steaguri lungi plecate-n faţa
                          Unor oşti biruitoare...

                          Numai taine pe tot locul,
                          Noaptea-neacă toată valea...
                          Vino! Sub salcâmi, norocul
                          Stă să ne aţie calea...

( 1901)

Poeții și nopțile de vară (I)

Noapte de vară
Autor George Bacovia

                           Noaptea-ncet, ticnit se lasă -
                           Poezie, sau destin -
                           Luna urcă, somnoroasă, -
                           Vino, vin!

                           Este linişte, răcoare,
                           Codrul e de farmec plin -
                           Pe sub teii încă-n floare, -
                           Poezie, sau destin.

                           În suavele parfume
                           Poezie, sau destin -
                           Ori pe unde-ai fi în lume, -
                           Vino, vin!

                           Îngerii deasupra noastră
                           Vor cânta un imn divin -
                           Ah, ce clară noapte-albastră, -
                           Poezie, sau destin.

Înserare

Autor: St. O. Iosif

                                  ”Înserare” - tablou de Gheorghe Răducanu 
         

                        S-a înserat. Uşor se-nalţă fumul
                        De prin ogeaguri către bolta vastă,
                        Domol coboară turma de pe coastă,
                        Umplând cu larma de talange drumul.

                        Blând, florile, în liniştea lor castă,
                        Îşi dăruiesc văzduhului parfumul,
                        Şi noaptea-şi cerne peste toate scrumul...
                        Ici-colo numai licăre-o fereastă...

                        Un clopot plânge-o clipă, şi-apoi tace...
                        Luceafărul în alba-i strălucire
                        Răsare sus... Şi-atâta sfântă pace

                        Domneşte-acuma peste-ntreaga fire,
                        Că sufletul aripile-şi desface
                        Ca să se piardă în nemărginire.

Sub pomii vechi

Autor necunoscut

                       Sub pomii vechi, cu umbra lor rotată,
                       Am fost din nou, să caut amintirea
                       Sărutului din dragostea uitată,
                       Dar nu erai nici tu și nici iubirea.

                   -  Am regăsit parfumul ființei tale,
                      Săpat adânc în mugurii-nverzirii,
                      Dar mugurii și frunzele din cale
                      Se bucurau doar de albastrul firii.

                      Mâhnit, am părăsit pădurea veche
                      Iubirea noastră nu a fost să fie,
                      Să ne-ntâlnim ca suflete pereche,
                      Ci am trăit o dulce nebunie.

                      Dorind comori, de zbor și frumusețe,
                      Uităm că vraja vieții-i trecătoare
                      Și că un vis, ucis în tinerețe,
                      Nu va putea vreodată să mai zboare.