Autor : Maria Banuș
A vârstei melodie-şi taie cale.
Supusă, o presimt şi o aştept.
Cu anii, mai duios mă strângi la piept,
Mă-nvăluie mai blând braţele tale.
Barbara tresărire de ţambale,
A tinereţii, n-am s-o redeştept.
Din vinul vechi sorbim, mai înţelept,
Esenţe tari şi bucurii egale.
A noastră-i toamna largă, policromă,
Împărăţia frunzelor uşoare
Şi crama cu răcoare şi aromă.
Dar nu ştiu ce nelinişte, ce boare,
Vesteşte că April, un crai sălbatic,
Va-mpresura, va sparge calmul atic.
Stări sufletești în anotimpuri - Poezie românească și universală.
miercuri, 23 aprilie 2014
duminică, 13 aprilie 2014
Cântec
Autor: Șt.O.Iosif
Cutreieri ulițele-n rând,
Un cântec tainic șuierând:
E-ntâia zi frumoasă, caldă;
O vrabie-n nisip se scaldă
Și ciripește atât de blând!
Te-nviorezi și prinzi puteri
Sub vraja dulcei mângâieri-
La umbră însă-i frig și-acuma,
Și noaptea tot mai cade bruma
Și-n suflet tot mai plâng dureri.
Rev.”Floare albastră”, an I
17 ianuarie 1899
Cutreieri ulițele-n rând,
Un cântec tainic șuierând:
E-ntâia zi frumoasă, caldă;
O vrabie-n nisip se scaldă
Și ciripește atât de blând!
Te-nviorezi și prinzi puteri
Sub vraja dulcei mângâieri-
La umbră însă-i frig și-acuma,
Și noaptea tot mai cade bruma
Și-n suflet tot mai plâng dureri.
Rev.”Floare albastră”, an I
17 ianuarie 1899
marți, 1 aprilie 2014
Aprilie
Autor: George Topîrceanu
Baloane mari de spumă albă prin grădini
(și zarzărul, și vișinul, și perii)
Stau gata să se-nalțe din tulpini
Spre cerul primăverii…
Caisul nostru s-a gătit la poartă
Cu panglici albe, ca-n tablouri vechi,
Și cu zulufi de floare la urechi,
Cum astăzi nicăieri nu se mai poartă.
Pe strada mare,
Ies flori înalte la plimbare
În rochii de sezon, ușoare,
Cu toate că-i o vreme așa de schimbătoare.
Ah, fetele - și mai ales cucoanele
Când vine primăvara
Sunt dulci și colorate ca bomboanele!
Pe cea care-a trecut o cheamă Clara,
Fiindcă are
Ochi albaștri tare,
Și gura ei cu rouge ca de coral
Surâde vertical…
Un mic vârtej, copil al Neființei,
De-a curmezișul străzii rătăcit,
Nebun în jurul lui s-a răsucit
Să-și prindă coada galbenă cu dinții.
Departe, în azurul dintre nori,
S-arată bifurcat pe cer
Un șir subțire de cocori,
O escadrilă de pe vremea lui Homer…
Baloane mari de spumă albă prin grădini
(și zarzărul, și vișinul, și perii)
Stau gata să se-nalțe din tulpini
Spre cerul primăverii…
Caisul nostru s-a gătit la poartă
Cu panglici albe, ca-n tablouri vechi,
Și cu zulufi de floare la urechi,
Cum astăzi nicăieri nu se mai poartă.
Pe strada mare,
Ies flori înalte la plimbare
În rochii de sezon, ușoare,
Cu toate că-i o vreme așa de schimbătoare.
Ah, fetele - și mai ales cucoanele
Când vine primăvara
Sunt dulci și colorate ca bomboanele!
Pe cea care-a trecut o cheamă Clara,
Fiindcă are
Ochi albaștri tare,
Și gura ei cu rouge ca de coral
Surâde vertical…
Un mic vârtej, copil al Neființei,
De-a curmezișul străzii rătăcit,
Nebun în jurul lui s-a răsucit
Să-și prindă coada galbenă cu dinții.
Departe, în azurul dintre nori,
S-arată bifurcat pe cer
Un șir subțire de cocori,
O escadrilă de pe vremea lui Homer…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)