marți, 10 aprilie 2018

Furtuni de primăvară

Autor: Agatha Vasiliu-Bacovia



                         O baltă grea, de smoală e cerul
                         Și furtuna îmi spulberă grădina
                         Cu fragede zambile...
                         Sunt singură...
                         În suflet am numai amintirea
                         C-am tors din furca vremii
                         Un trist fuior de zile...

                         Simt cum se stinge visul
                         Sub feerii de raze,ce se topesc în neguri
                         Rămase din trecut...
                         Durerea mea-i asemeni
                         Cu moartea din petale,
                         Pe care vijelia
                         Se frânge-ntr-un sărut...

                         O, cine se strecoară cu ispitiri deșarte
                         În jurul meu să crească a plânsului vorbire,
                         Pe umeri să-mi anine
                         A deznădejdii mantă
                         Și-n mâni
                        Să-mi furișeze
                        Potirul cu suspine!

luni, 9 aprilie 2018

Dintr-un april...

Autor: Rainer Maria Rilke



             Din nou dă mireasmă pădurea.
             Ciocârliile, cu zborul lor, înalță cerul
             ce ne-a zăcut greu pe umeri;
             i-adevărat, se mai zărea printre crengi ziua, ziua neplină -
            dar, după lungile după-amieze ploioase,
            vin ceasurile proaspete
            însorite cu aur,
            de care fugind, pe frontoane de case, departe,
            toate ferestrele
            rănite, bat din aripe cu teamă.

            În urmă: tăcere. Chiar și ploaia pășește mai lin
            peste lucirea, ce linștit se-ntunecă, a pietrelor.
            Toate zgomotele amuțesc deplin
            tupilate-n lumină de mugur pe ramuri.


În românește de Dan Constantinescu

duminică, 8 aprilie 2018

”Zăpezi.”..

Martie 2018
Autor: Miron Radu Paraschivescu



                     Acum, pe-ntregul câmp n-ai să citești
                     Decât cuneiforme păsărești,
                     Dar spre-a fi scrise, trebuia sa vină
                     Din cer transport de liniști și lumină.
                     Atâta alb, atâta dăruire,
                     Ca un ecou din nemărginire,
                     Atâta alb, tot alb jur împrejur,
                     Din celor vii și mai exact contur.

Din Efigiile naturii - Antologia pastelului românesc, Editura Minerva, 1971

miercuri, 31 ianuarie 2018

Sigurătate

Autor: Ion Sorescu



                               M-au trezit şoapte
                               De paşi
                               Prin praful zăpezii
                               Luna-şi târăşte poalele
                               Cu foşnet de ger.
                               Simt inima goală.
                               Ciutură spânzurată pe cer
                               În cumpăna nopţii.
                               Dincolo de mine
                               Doar noapte şi umbre.
                               Singurătate...

sâmbătă, 13 ianuarie 2018

IARNĂ...

Autor: Ion Ionescu-bucovu


Postat pe facebook la 22 decembrie(2017)
la 09:08 · Curtea de Argeș
               
               IARNĂ

                        Mantie albă, covor de stele,
                        Ninge-n inele,
                        Iarnă frumoasă, bine-ai venit,
                        Din infinit…
                        Vii cu alai de îngeri la noi,
                        Se-aud clopoțeii pe dealuri și văi,
                        Iarnă frumoasă, ce dor nebun,
                        De Moș Crăciun…

                        E vrajă această poveste de vis,
                        Un rai deschis,
                        Din infinit,
                        Iarnă frumoasă, bine-ai venit!


vineri, 12 ianuarie 2018

Copacii au ce povesti la iarnă

Autor: Ovidiu Oana-pârâu



                        Copacilor le-am spus despre iubire.
                        Sub adieri, frunzarul blând foşneşte:
                       - Te-ai risipit! Nici un lăstar nu creşte
                        În preajma ta. E semn de asfinţire!

                        Le-am spus copacilor de dor de tine!
                        Nu mi-au răspuns. O frunză ruginie,
                        Plutea în vânt, ca lacrimă târzie
                        Timpului dus, pornită să se-nchine.

                        Copacilor le-am spus în prag de toamnă:
                       - Ce-am să mă fac? Sunt pustiit de seve!
                       - E prea târziu să mai trăieşti aieve!
                        Smereşte-te! Pădurea mă îndeamnă.

                        Târziu, când nori cristale or să cearnă
                        Pe straiul lor de chiciură pudrată
                        De geruri, vor şopti: A fost odată ...
                        Copacii au ce povesti la iarnă...

17 oct 2017 ovidiu 0ana pârâu

sâmbătă, 2 decembrie 2017

"Nuit Rhénane"

Autor:Guillaume Apollinare
”Noapte renană” 
(din ciclul ”Rhénanes” publicat în Alcools”în 1913)



Mon verre est plein d’un vin trembleur comme une flamme
Écoutez la chanson lente d’un batelier
Qui raconte avoir vu sous la lune sept femmes
Tordre leurs cheveux verts et longs jusqu’à leurs pieds

Debout chantez plus haut en dansant une ronde
Que je n’entende plus le chant du batelier
Et mettez près de moi toutes les filles blondes
Au regard immobile aux nattes repliées

Le Rhin le Rhin est ivre où les vignes se mirent
Tout l’or des nuits tombe en tremblant s’y refléter
La voix chante toujours à en râle-mourir
Ces fées aux cheveux verts qui incantent l’été

Mon verre s’est brisé comme un éclat de rire